SEGREGÁȚIE, segregații, s. f. 1. Segregare (2); lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj solidificat, rezultată din segregare. 2. (În sintagma) Segregație rasială = formă a discriminării rasiale constând în separarea persoanelor pe baza unor criterii de origine sau rase diferite din interiorul aceleiași țări (privind cartierele de locuit, școlile, sălile de spectacole, mijloacele de transport în comun, asistența medicală etc.); discriminare rasială; segregare (5). [Var.: segregațiúne s. f.] – Din fr. ségrégation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEGREGÁȚIE s.f. 1. Segregare. ♦ (Metal.) Lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj; segregat. V. licuație. 2. Segregație rasială = politică de discriminare constând în separarea persoanelor de origini sau rase diferite din interiorul aceleiași țări; discriminare rasială. [Gen. -iei, var. segregațiune s.f. / cf. fr. ségrégation, lat. segregatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEGREGÁȚIE s. f. 1. segregare (3). ♦ ~ rasială = politică de discriminare constând în separarea unor grupuri de oameni din interiorul aceleiași țări pe criterii de rasă. 2. porțiune neomogenă dintr- un aliaj, prin concentrarea impurităților. (< fr. ségrégation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEGREGÁȚIE s. v. despărțire, izolare, sepa-rare, separație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
segregáție s. f. (sil. -gre-, -ți-e), art. segregáția (sil. -ți-a), g.-d. art. segregáției; pl. segregáții, art. segregáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEGREGÁȚIE ~i f. 1) v. SEGREGARE. 2) tehn. Lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui material sau substanțe. 3) : ~ rasială separare forțată a populației de culoare de populația albă. [G.-D. segregației; Sil. se-gre-ga-ți-e] /<fr. ségrégation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SEGREGAȚIE RASIÁLĂ s. (POL.) discriminare rasială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink