SÉIF, seifuri, s. n. Dulap sau ladă de fier în care se păstrează, de obicei într-o instituție bancară, bani, hârtii și obiecte de valoare; casă de bani. ♦ Încăpere specială, bine asigurată (la arhive sau la biblioteci publice), în care se păstrează manuscrise, documente și alte obiecte de valoare. [Var.: safé, saféu, sef s. n.] – Din engl. safe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEIF s.n. Casă de bani. ♦ Încăpere bine asigurată folosită pentru păstrarea banilor, a hârtiilor și a obiectelor de valoare. [Pron. seif, var. safe, safeu, sef s.n. / < engl. safe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEIF s. n. casă de bani. ◊ încăpere bine asigurată, pentru păstrarea banilor, a hârtiilor și a obiectelor de valoare. (< engl. safe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEIF s. casă de bani.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
seif s. n., pl. séifuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEIF ~uri n. 1) Dulap sau ladă specială în care se păstrează bani, hârtii de valoare, documente, obiecte de preț; casă. 2) Încăpere, special amenajată, în care se află asemenea dulapuri. [Monosilabic] /<engl. safe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink