SELAMLẤC, selamlâcuri, s. n. (Înv.) Parte rezervată bărbaților și musafirilor în casele turcești; încăperi destinate domnului și slugilor sale, precum și pentru recepții, în palatele domnilor români. [Var.: selamalâc s. n.] – Din tc. selâmlık.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SELAMLÂC s. v. compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, reve-rență, temenea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
selamlâc s. n., pl. selamlâcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink