SELEÁF s. n. v. sileaf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
seleáf, seleáfuri, s.n. (înv.) 1. brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. 2. (reg.) nume de armă veche. 3. (în forma: salaziu) cingătoare folosită ca talisman; talisman.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink