SEMAFÓR, semafoare, s. n. 1. Dispozitiv de semnalizare optică, alcătuit dintr-un stâlp fix, cu unul sau mai multe brațe mobile a căror poziție, în timpul zilei, sau a căror schimbare de lumină, în timpul nopții, indică diferite semnale referitoare la circulația pe căile ferate. 2. Dispozitiv de semnalizare optică folosit pentru a transmite vaselor din larg comunicări referitoare la navigație. 3. Indicator cu lumini colorate, pentru reglementarea circulației în orașe; stop. – Din fr. sémaphore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEMAFÓR s.n. 1. Semnalizator optic folosit pentru a transmite navelor din larg anumite comunicări privind navigația. 2. Dispozitiv optic de semnalizare mecanică, care indică mecanicului locomotivei dacă este liberă sau nu porțiunea de cale ferată pe care o are în față. 3. Semnalizator cu lumini colorate pentru reglementarea circulației pe străzi; stop. [Pl. -oare, -oruri. / < fr. sémaphore, cf. gr. sema – semn, phoros – purtător].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEMAFÓR s. n. 1. semnalizator optic care transmite navelor din larg anumite comunicări privind navigația. 2. dispozitiv de semnalizare care indică mecanicului locomotivei dacă este liberă sau nu porțiunea de cale ferată pe care o are în față. 3. semnalizator cu lumini colorate pentru reglementarea circulației pe străzi; stop. (< fr. sémaphore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEMAFÓR s. autostop, stop, (rar) semnalizator. (~ pentru circulația rutieră.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
semafór s. n., pl. semafoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEMAFÓR ~oáre n. Dispozitiv de semnalizare pentru reglementarea circulației pe calea ferată, pe străzi etc.; semnalizator; stop. /<fr. sémaphore
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink