SEMANTICÍSM s. n. (Astăzi rar) Curent neopozitivist care, pornind de la problemele filozofice ridicate de formalizare, contestă caracterul obiectiv al cunoașterii la nivelul treptei raționale. – Din rus. semantițizm.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEMANTICÍSM n. Curent în filozofia contemporană, care susține că problema principală a filozofiei este interpretarea sensului cuvintelor; filozofie semantică. /semantică + suf. ~ism
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SEMANTICÍSM s.n. Filozofie semantică. [Var. semantism s.n. / < rus. semantițism, cf. fr. sémantisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEMANTICÍSM s. n. curent în lingvistica contemporană care susține că principala problemă a filozofiei ar fi limba, pe care o identifică cu logica și cu realitatea obiectivă, încercând să înlocuiască cercetarea științifică a realității cu analiza formală a sensului cuvintelor. (< rus. semantițism)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEMANTICÍSM s. v. semantică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
semanticísm s. n., pl. semanticísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink