SEMASIOLOGÍE s. f. Semantică (I 1). [Pr.: -si-o-] – Din fr. sémasiologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEMASIOLOGÍE f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sensurilor unităților de limbă; semantică. [G.-D. semasiologiei] /<fr. sémasiologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SEMASIOLOGÍE s.f. Ramură a lexicologiei care cercetează sensurile cuvintelor și cauzele modificărilor lor; semantică (1). [Gen. -iei. / < fr. sémasiologie, cf. gr. semasia – desemnare, logos – știință].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEMASIOLOGÍE s. f. semantică (II, 1). ◊ metodă de cercetare în lexicologie care, plecând de la semnificant, studiază semnificatul; studiu bazat pe această metodă. (< fr. sémasiologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEMASIOLOGÍE s. v. semantică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
semasiologíe s. f. (sil. -si-o-), art. semasiología, g.-d. art. semasiologíei; pl. semasiologíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink