SÉMEN1 s. m. v. seamăn.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÉMEN2, semeni, s. m. Drug de fier în patru muchii, cu vârf ascuțit și cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheții. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÉMEN s. aproapele (art.), (înv. și pop.) soț, (înv.) priatnicul (art.). (Ajută-ți ~ul!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÉMEN s. (TEHN.) ghin. (~ pentru tăierea copcilor în gheață.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sémen (drug de fier) s. m., pl. sémeni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sémen (persoană, asemănare) v. seamăn
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÉMEN ~i m. mai ales la pl. Ființă care seamănă perfect cu altă ființă; pereche potrivită. /v. a semăna
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink