SEMEȚÍE, s. f. 1. Mândrie, fală; trufie, îngâmfare, orgoliu. 2. Curaj, îndrăzneală; avânt. [Var.: (reg.) sumețíe s. f.] – Semeț + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEMEȚÍE s. 1. v. măreție. 2. mândrie, (pop.) dârzenie, făloșenie, făloșie. (O ținută plină de ~.) 3. v. curaj. 4. v. îngâmfare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SEMEȚÍE s. v. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neo-brăzare, nerușinare, obrăznicie, sfrun-tare, trufie, tupeu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Semeție ≠ simplețe, simplitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
semețíe s. f., art. semețía, g.-d. art. semețíei; pl. semețíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEMEȚÍE ~i f. 1) Caracter semeț; fală; măreție. 2) Atitudine de superioritate nejustificată fața de alții; fală; măreție; îngâmfare; înfumurare; fudulie; mândrie. [G.-D. semeției] /semeț + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink