SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă; semivocală. – Din fr. semi-consonne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEMICONSOÁNĂ s.f. Semivocală; semiconsonantă. [Cf. fr. semi-consonne].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEMICONSOÁNĂ s. f. semivocală; semiconsonantă. (< fr. semi-consonne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEMICONSOÁNĂ s. v. semivocală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
semiconsoánă s. f. , pl. semiconsoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEMICONSOÁNĂ ~e f. Sunet intermediar între consoană și vocală; semivocală. /<fr. semi-consonne
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink