SEMÍT, -Ă, semiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii etc. 2. Adj. Care aparține semiților (1), privitor la semiți; semitic. – Din fr. sémite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEMÍT, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare cărora le aparțin arabii, evreii etc. [< fr. sémite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEMÍT, -Ă I. s. m. f. (pl.) popoare din sud-vestul Asiei și nord-estul Africii care vorbesc limbi apropiate (arabii, evreii etc.); (sg.) persoană aparținând unuia din aceste popoare; II. adj. semitic. (< fr. sémite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEMÍT adj. v. semitic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
semít s. m., adj. m., pl. semíți; f. sg. semítă, pl. semíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEMÍT1 ~tă (~ți, ~te) v. SEMITIC. /<fr. sémite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SEMÍT2 ~tă ( ~ți, ~te) m. și f. (în vechea clasificare etnografică) Persoană care face parte dintr-un grup de popoare, înrudite prin limbă, din sud-vestul Asiei și nord-estul Africii (arabi, evrei, sirieni etc.). /<fr. sémite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink