SEMIVOCÁLĂ, semivocale, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsoană. – Semi- + vocală (după fr. semi-voyelle).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEMIVOCÁLĂ s.f. Vocală care nu se poate rosti decât împreună cu o altă vocală (cu care formează un diftong); semiconsoană. [< semi- + vocală, după fr. semi-voyelle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEMIVOCÁLĂ s. f. sunet între vocală și consoană; semiconsoană. (după fr. semi-voyelle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEMIVOCÁLĂ s. (FON.) semiconsoană, (rar) semiconsonantă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
semivocálă s. f., g.-d. art. semivocálei; pl. semivocále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEMIVOCÁLĂ ~e f. Sunet intermediar între vocală și consoană; semiconsoană. /semi- + vocală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink