SEMNALMÉNT, semnalmente, s. n. Totalitatea datelor, caracteristicilor exterioare după care o persoană poate fi identificată. – Din fr. signalement (după semnal).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEMNALMÉNT s.n. (De obicei la pl.) Ansamblul semnelor exterioare și al datelor după care poate fi recunoscut sau identificat cineva. [Cf. fr. signalement].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEMNALMÉNT s. n. semn particular al cuiva, după care poate fi indentificat; signalment. (după fr. signalement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEMNALMÉNT s. (înv. și pop.) semn, (înv.) signal-ment. (I-a dat toate ~ele pentru a-l identifica.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
semnalmént s. n., pl. semnalménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEMNALMÉNT ~e n. Semn particular după care poate fi identificată o persoană. /<fr. signalement
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink