SEMNATÁR, -Ă, semnatari, -e, s. m. și f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc. – Din fr. signataire (după semna).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEMNATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care semnează un tratat, o convenție etc. [Cf. fr. signataire, după semna].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEMNATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care semnează un act, un tratat etc. (după fr. signataire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEMNATÁR s., adj. 1. s. subscris, (înv.) subscri-bent. (~ul acestei cereri.) 2. s., adj. (înv.) semnător. (Persoanele ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
semnatár s. m., pl. semnatári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEMNATÁR ~ă ( ~i, ~e) m. și f. Persoană care semnează un act oficial. /<fr. signataire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink