Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SEMNĂTÚRĂ, semnături, s. f. Numele unei persoane scris de propria mână sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscălitură. – Semna + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEMNĂTÚRĂ s.f. Iscălitură. [Cf. fr. signature, după semna].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEMNĂTÚRĂ s. f. iscălitură. (după fr. signature)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEMNĂTÚRĂ s. iscălitură, (livr.) apostilă, (înv. și reg.) subscriere, (înv.) subscripție, subsemnătură, (rusism înv.) podpiscă. (~ de pe un document.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
semnătúră s. f., g.-d. art. semnătúrii; pl. semnătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEMNĂTÚRĂ ~i f. Nume al unei persoane scris cu propria mână (sub textul unui act, al unei scrisori etc.) pentru a confirma exactitatea celor relatate sau pentru a-și asuma o anumită responsabilitate; iscălitură. /a semna + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)