Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: senin (adjectiv) , senina   
seniná pers. 3 sg. senineáză, vb. I (înv.) a însenina; a lumina.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SENÍN, -Ă, senini, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre cer) Fără nori, limpede, clar; liniștit. ♦ Luminos. 2. Fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Care exprimă liniște, mulțumire sufletească; netulburat, luminos, liniștit, fericit. 3. S. n. Seninătate, limpezime, claritate (a cerului). ◊ Loc. adv. Din (chiar) senin = dintr-o dată, pe neașteptate, fără veste; fără motiv (vizibil). [Var.: (înv. și reg.) sărín, -ă adj.] – Lat. serenus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SENÍN1 n. Lipsă de nori; seninătate; limpezime. ◊ Din ~ deodată; pe neașteptate. /<lat. serenus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SENÍN2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre cer, timp etc.) Care este fără nori; limpede. 2) fig. Care vădește liniște sufletească; calm; netulburat. Privire ~ă. /<lat. sarenus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SENÍN adj. v. lin, liniștit, netulburat, tihnit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SENÍN adj., s. 1. adj. albastru, clar, curat, limpede, pur, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaș, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Un cer ~.) 2. s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, seninătate, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ul cerului.) 3. adj. frumos, însorit, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~) 4. adj. limpede, luminos. (Zori ~.) 5. adj. frumos, (înv.) seninos. (Nopți ~.) 6. adj. (livr. fig.) olimpian. (Un spirit ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SENÍN adj., s. v. calm.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SENÍN s. v. astâmpăr, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Senin ≠ înnorat, noros
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
senín senínuri, s.n. (reg.) stâncă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
senín (-nă), adj. – Limpede, clar. – Var. Trans. serin, sărin. Mr., megl. sirin. Lat. serēnus (Pușcariu 1579; REW 7843), cf. vegl. saran, prov., cat. serè, fr. serein. Asimilarea rinnin este recentă. – Der. seninare, s. f. (Trans., stîncă de piatră lustruită sau strălucitoare); seninătate (var. seninețe), s. f. (claritate), pe care Pușcariu 1580 îl reduce la lat. serēnitas; (în)senina, vb. (a se face senin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
senín adj. m., pl. seníni; f. sg. senínă, pl. seníne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
senín s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)