SENTENȚIÓS, -OÁSĂ, sentențioși, -oase, adj. (Despre stil, ton, fraze etc.) Care conține multe sentințe (2), maxime; p. ext. care are caracter, ton de sentință. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă prin sentințe, prin maxime; p. ext. care folosește un ton emfatic; afectat, grav, pretențios. [Pr.: ți-os] – Din fr. sentencieux, lat. sententiosus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SENTENȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Despre stil, fraze etc.) Care este plin de maxime, de sentințe; afectat, grav. [Cf. fr. sentencieux, lat. sententiosus < sententia – sentință].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SENTENȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. (despre stil, ton etc.) care conține sentințe, maxime. ◊ asemănător cu o sentință (2). 2. (și adv.) cu un ton emfatic, grav. (< fr. sentencieux, lat. sentencious)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SENTENȚIÓS adj. 1. aforistic. (Stil sentențios.) 2. pretențios, (fig.) prețios. (Ce e tonul ăsta sentențios?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sentențiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. sentențióși; f. sg. sentențioásă, pl. sentențioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SENTENȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre stil, vorbire, ton etc.) Care conține sentințe. 2) (despre persoane) Care folosește multe sentințe în vorbire; care face uz de multe maxime. 3) Care are formă de sentință. [Sil. -ți-os] /<fr. sentencieux
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink