SÉPIE, sepii, s. f. 1. Moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia officinalis). 2. (În forma sepia) Vopsea de culoare cafeniu-închis provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale artificială, întrebuințată în pictură sau în grafică. 3. Desen colorat roșu-brun, realizat cu sepia (2). – Din fr. sépia, lat. sepia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÉPIE s.f. Moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, când este în pericol de a fi prinsă, emană un lichid negricios care tulbură apa. [Pron. -pi-e, gen. -iei. / < fr. sépia, cf. gr., lat. sepia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÉPIE s. f. moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, când este atacată, emană un lichid negricios ce tulbură apa. (< fr. sépia, lat. sepia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sépie (-ii), s. f. – 1. Moluscă marină (Sepia officinalis). – 2. Vopsea, culoare cafeniu-închis. – 3. Desen colorat cafeniu-închis. Lat. sepia (sec. XIX).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sépie (moluscă) s. f. (sil. -pi-e), art. sépia (sil. -pi-a), g.-d. art. sépiei; pl. sépii, art. sépiile (sil. -pi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÉPIE ~i f. Moluscă marină răpitoare, comestibilă, de talie mare, cu corpul oval, înzestrat cu tentacule și cu o glandă specială, care, atunci când este atacată, emană un lichid de culoare închisă, tulburând apa. [G.-D. sepiei; Sil. -pi-e] /<fr. sepia, lat. sepia, it. seppia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink