SÉPTIC, -Ă, septici, -ce, adj. Infectat cu microbi. ◊ Maladie septică = boală provocată de microbi. – Din fr. septique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
-SEPTIC- Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „infectat”, „microbian”, „infecțios”. [< fr. -septique, cf. gr. septikos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÉPTIC, -Ă adj. Infectat cu microbi. ♦ Maladie septică = boală cauzată de microbi. [< fr. septique, cf. gr. septikos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÉPTIC1, -Ă adj. care produce infecție; infectat cu microbi. (< fr. septique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEPTIC2(O)-, -SÉPTIC, -SEPSÍE /SEPTO- elem. „infecțios, microbian, infecție”. (< fr. septic/o/-, -septique, -sepsie, septo-, cf. lat. septicus, gr. septikos, sepsis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SÉPTIC adj. (MED.) microbian, (rar) microbic. (Infecție ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
séptic adj. m., pl. séptici; f. sg. séptică, pl. séptice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘEPTÍC, șeptici, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui șapte. 2. Joc de cărți, în care cartea marcată cu numărul șapte are cea mai mare importanță. – Șapte + suf. -ic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÉPTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este infectat cu microbi. 2) Care produce infecție. Bacterie ~că. ◊ Maladie ~că boală provocată de microbi. /<fr. septique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘEPTÍC s. v. șapte, șeptar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șeptíc s. m., pl. șeptíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink