SEPULCRÁL, -Ă, sepulcrali, -e, adj. (Livr.) 1. Care aparține mormântului, privitor la mormânt. 2. Ca de mort. – Din fr. sépulcral, lat. sepulcralis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEPULCRÁL, -Ă adj. 1. De mormânt, privitor la mormânt. 2. Ca de mort. [Cf. fr. sépulcral, lat. sepulcralis < sepulcrum – mormânt].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEPULCRÁL, -Ă adj. 1. referitor la mormânt; funerar. 2. ca de mort; cavernos. (< fr. sépulcral, lat. sepulcralis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEPULCRÁL adj. funebru, mormântal. (Cu un glas ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SEPULCRÁL adj. v. funerar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sepulcrál adj. m., pl. sepulcráli; f. sg. sepulcrálă, pl. sepulcrále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEPULCRÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sepulcru; propriu sepulcrului; funerar; tumular. Piatră ~ă. Inscripție ~ă. 2) Care evocă moartea; asemănător cu moartea; funebru. Voce ~ă. [Sil.-pul-cral] /<fr. sépulcral, lat. sepulcralis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink