SEPÚLCRU, sepulcre, s. n. (Livr.) Mormânt. – Din fr. sépulcre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEPÚLCRU s.n. (Latinism) Mormânt. [< lat. sepulcrum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEPÚLCRU s. n. mormânt. (< lat. sepulcrum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sepúlcru s. n., art. sepúlcrul; pl. sepúlcre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEPÚLCRU ~e n. Loc unde este înmormântat corpul unui decedat; mormânt. /<fr. sépulcre, lat. sepulcrum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink