SEPULTÚRĂ, sepulturi, s. f. (Rar) Loc de înmormântare; mormânt. – Din fr. sépulture, lat. sepultura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEPULTÚRĂ s.f. (Franțuzism) Loc de înmormântare; mormânt. [< fr. sépulture].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEPULTÚRĂ s. f. loc de înmormântare; mormânt. (< fr. sépulture, lat. sepultura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEPULTÚRĂ s. v. groapă, îngropare, îngro-pat, înhumare, înmormântare, mormânt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sepultúră s. f., g.-d. art. sepultúrii; pl. sepultúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink