SERAFÍM, serafimi, s. m. 1. (În religia creștină) Înger de rang superior situat ierarhic între arhangheli și heruvimi. 2. Prapur pe care sunt reprezentate chipuri de îngeri și care, după ritualul Bisericii ortodoxe, se poartă la procesiunile funebre. – Din sl. serafimŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SERAFÍM s. v. ripidă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
serafím (-mi), s. m. – Înger de rang superior. – Mr. serafim. Ngr. σερσφίμ, cf. sl. serafimŭ. Sec. XVIII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
serafím s. m., pl. serafími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SERAFÍM ~i m. 1) (în creștinism) Rang superior în ierarhia îngerilor. 2) Steag bisericesc cu chipuri de îngeri, purtat la înmormântări. /<sl. serafimu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink