SERAFÍU, -ÍE, serafii, adj. (Rar) Serafic. – Din seraf[ic] + suf. -iu.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
serafíu, serafíe, adj. (înv.) serafic, de serafim, îngeresc, angelic; curat, pur, neprihănit, nevinovat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink