SERASÍR s. n. (Înv.) Stofă țesută cu fir de aur; brocart. [Var.: sarasír s. n.] – Din tc. seraser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
serasír (-ruri), s. n. – Brocart de aur. – Var. sarasir. Tc. (per.) ser a ser „de la un capăt la celălalt” (Șeineanu, III, 107; Lokotsch 1846). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
serasír s. n., pl. serasíruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink