SERHÁT, serhaturi, s. n. (Înv.) Cetate turcească la granița țărilor românești. – Din tc. serhat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
serhát (-turi), s. n. – Fortificație de frontieră. Tc. (per., arab.) serhadd (Șeineanu, III, 108). Sec. XVIII, înv. – Der. serhatliu, s. m. (ostaș la frontieră), din tc. serhadli.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
serhát s. n., pl. serháturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SERHÁT ~uri n. înv. Cetate turcească de la granița cu Principatele dunărene. /<turc. serhat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink