SERMAIÁ, sermaiale, s. f. (Turcism înv.) Capital; fond (de bani). [Var.: sermeá, sirmaiá s. f.] – Din tc. sermāye.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SERMAIÁ s. v. capital, fond, mijloc, resursă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sermaiá (-iále), s. f. – Capital, afacere. Tc. sermaye (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sermaiá s. f. (sil. -ma-ia), art. sermaiáua, g.-d. art. sermaiálei; pl. sermaiále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink