SERVÁNT, servanți, s. m. 1. Soldat care deservește o gură de foc sau un alt mijloc de luptă. 2. (Rar) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. – Din fr. servant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SERVÁNT s.m. 1. Militar care deservește un tun, o armă automată. 2. (În trecut) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. [< fr. servant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SERVÁNT s. m. 1. militar care deservește un tun, o armă automată sau un aparat. 2. (sport) cel care servește (I, 3). (< fr. servant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
servánt s. m., pl. servánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SERVÁNT ~ți m. 1) Soldat care deservește o gură de foc. 2) Persoană care efectuează diverse lucrări tehnice într-o instituție. /<fr. servant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink