SERVÍL, -Ă, servili, -e, adj. (Livr.) 1. Slugarnic; lingușitor, supus. ♦ (Rar) Care ține de condiția de serv. 2. Care se conformează riguros, fără rezerve modelului; lipsit de originalitate. Imitare servilă. ♦ (Despre traduceri și traducători) Care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul, ideile; literal. – Din fr. servile, lat. servilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SERVÍL, -Ă adj. 1. Slugarnic; lingușitor; supus. 2. Care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate. ♦ (Despre traduceri) Care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul; literal. [< fr. servile].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SERVÍL, -Ă adj. 1. referitor la condiția de sclav. ◊ slugarnic; lingușitor; supus. 2. care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate. ◊ (despre traduceri) care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul; literal. (< fr. servile, lat. servilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SERVÍL adj. v. literal, textual.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SERVÍL adj., adv. 1. adj. plecat, slugarnic, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în fața șefilor.) 2. adj. slugarnic, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. slugarnic, (înv.) slugărește. (Se poartă ~.) 4. adj. lingușitor. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
servíl adj. m., pl. servíli; f. sg. servílă, pl. servíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SERVÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă umilință; lipsit de demnitate; slugarnic. 2) Care se conformează riguros unui model; lipsit de originalitate și inițiativă. 3) (despre traduceri) Care reproduce cu fidelitate forma originalului în detrimentul conținutului; lipsit de originalitate artistică. /<fr. servile, lat. servilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink