SERVITÚDINE, servitudini, s. f. (Rar) Servitute. – Din lat. servitudo, -inis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SERVITÚDINE s.f. (Rar) Servitute. [Cf. lat. servitudo, fr. servitude].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SERVITÚDINE s. f. servitute. (< fr. servitude, lat. servitudo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
servitúdine s. f., g.-d. art. servitúdinii; pl. servitúdini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink