SEVÁI, sevaiuri, s. n., (Turcism înv.) Țesătură de mătase cu fire de aur sau de argint. [Var.: suvái, s. n.] – Din tc. sevayi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sevái1 adv. (înv. și reg.) măcar; încailea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sevái (-iuri), s. n. – Țesătură orientală. – Var. suvai. Tc. sevayi (Șeineanu, III, 109).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sevái s. n., art. seváiul; (sorturi) pl. seváiuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEVÁI ~uri n. înv. Țesătură de mătase, ornamentată cu fir de aur sau de argint. /<turc. sevai, sevayi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink