SEVÉR, -Ă, severi, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judecă și pedepsește fară indulgență; exigent, pretențios, riguros. ♦ Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstanțe atenuante; rigid. Lege severă. ♦ (Despre aspectul, expresia, manifestările oamenilor) Lipsit de blândețe, aspru, grav. ♦ P. ext. Solemn. 2. Fără multe ornamente; sobru, auster. – Din fr. sévère, lat. severus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEVÉR, -Ă adj. 1. Aspru, lipsit de blândețe; grav. ♦ Pretențios; strașnic, riguros. 2. Rigid, aspru, serios. 3. Lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. [< fr. sévère, it. severo, lat. severus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEVÉR, -Ă ASPRU, LIPSIT DE BLÂNDEȚE; grav. ◊ exigent, pretențios; strașnic, riguros. 2. rigid, serios, solemn. 3. lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. (< fr. sévère, lat. severus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEVÉR adj. 1. v. exigent. 2. v. aspru. 3. v. riguros. 4. v. auster. 5. auster, grav, sobru, (rar) aspru. (O frumusețe ~; linii ~ ale feții.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SEVÉR adj. v. grav, greu, malign, periculos, primejdios, serios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÉVER s. v. miazănoapte, nord.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Sever ≠ blând, indulgent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
séver s.n. sg. (înv.) 1. nord, septentrion. 2. nume de vânt care bate dinspre nord.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sevér adj. m., pl. sevéri; f. sg. sevéră, pl. sevére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘÉVER, șevere, s. n. Unealtă în formă de disc, cremalieră sau melc, confecționată din oțel aliat, folosită pentru șeveruire. – Din rus. șever, engl. shaver.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEVÉR ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; fără indulgență; exigent; aspru; dur. 2) și adverbial (despre manifestări ale persoanelor) Care vădește neînduplecare; exigent; auster; dur; aspru. 3) Care nu admite nici o abatere de la normele sau regulile stabilite. 4) (despre prescripții, reguli, legi) Care este în conformitate cu anumite prevederi; rigid; strict. 5) Care se impune prin gravitate; cuprins de seriozitate; grav; serios. Aspect ~. 6) Care conține strictul necesar de ornamente; sobru; auster. Stil ~. Arhitectură ~ă. /<fr. sévere, lat. severus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘÉVER ~e n. Unealtă în formă de disc, confecționată din oțel și folosită pentru netezirea dinților la roțile dințate. /<rus. șever, engl. shaver
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘÉVER s.n. (Tehn.) Unealtă așchietoare pentru supernetezirea roților dințate. [< engl. shaver].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘÉVER s. n. unealtă așchietoare de oțel folosită pentru șeveruire, pentru supernetezirea roților dințate. (< rus. șever, engl. shaver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
șéver s. n., pl. șévere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink