SFACÉL, sfacele, s. n. (Med.) Porțiune de țesut mortificat care se detașează de țesuturile sănătoase învecinate și se elimină. – Din fr. sphacèle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFACÉL s.n. (Med.) Fragment de țesut necrozat în curs de liză purulentă. [< fr. sphacèle, cf. gr. sphakelos – cangrenă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SFACÉL s. n. 1. cangrenă uscată în leziunile traumatice întinse sau în organele care degenerează prin ischemie. 2. boală a trunchiului sau a ramurilor arborilor care produce uscarea acestora. (< fr. sphacèle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sfacél s. n., pl. sfacéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink