SFÉRIC, -Ă, sferici, -ce, adj. De forma unei sfere (1); rotund. – Din fr. sphérique, lat. sphaericus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFÉRIC, -Ă adj. Care are forma unei sfere; rotund. [Cf. lat. sphaericus, fr. sphérique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SFÉRIC, -Ă adj. de forma unei sfere; rotund. (< fr. sphérique, lat. sphaericus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SFÉRIC adj. 1. globular, sferiform, (livr.) orbicular, (înv.) sfericesc, (impr.) rotund. (De formă ~.) 2. rotund, (reg.) tărtăneț. (Un cap ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sféric adj. m., pl. sférici; f. sg. sférică, pl. sférice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFÉRIC ~că (~ci, ~ce) Care are forma unei sfere; globular. Lentilă ~că. /<ngr. sphairikos, fr. sphérique, lat. sphaericus, germ. sphärisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
șféric adj. (reg.; despre ovăz) cu bobul mare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink