SFERT, sferturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele patru părți egale în care se poate împărți un întreg; a patra parte dintr-un întreg; fîrtai. ◊ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cât a patra parte (sau cât trei părți) din întreg. ◊ Expr. Trei sferturi = poziție a capului intermediară între poziția din față și cea din profil. 2. (Înv.) Dare în bani reprezentând a patra parte din bir și plătibilă de patru ori pe an. [Var.: (reg.) șfert s. n.] – Din sl. četvrŭtŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFERT s. 1. pătrime, (înv. și pop.) pătrar, (Transilv. și Ban.) fârtai. (Un ~ dintr-un tot.) 2. (Transilv. și Mold.) sfârtai, (Ban. și Transilv.) sfârtar, (franțuzism înv.) cuart. (Un ~ de metru de ...) 3. litră, (Transilv.) fârtai. (Un ~ de vin.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfert (-turi), s. n. – 1. A patra parte, pătrime. – 2. Dare stabilită în 1739 și plătibilă în 4 sferturi; în realitate a fost mărită la 5 în 1741 și la 6 în 1774. – Var. Mold. șfert. Sl. četvrŭtŭ (CIhac, II, 387), cf. ciosvîrtă. – Der. sfîrteca (var. sferteca, sfîrtica, sfărtica), vb. (a sfîșia, a rupe în bucăți), pentru a cărui comp. cf. sp. descuartizar (după Candrea, din lat. *exfractĭcāre).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sfert s. n., pl. sférturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘFERT s. n. v. sfert.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFERT ~uri n. Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg împărțit în patru; a patra parte din ceva; pătrime. /<sl. țetvrutu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink