SFINȚÍE, sfinții, s. f. (În forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv) Epitet sau titlu de respect care se dă clericilor, sfinților și (rar) lui Dumnezeu. – Sfânt + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFINȚÍE s. v. biserică, casa domnului, lues, sfințenie, s*****s.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Sfințía Sa loc. pr., g.-d. Sfințíei-Sále, pl. Sfințíile Lor
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
Sfințía Ta loc. pr., g.-d. Sfințíei Tále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
Sfințía Voástră loc. pr., g.-d. Sfințíei Voástre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
Sfințíile Voástre (-ți-i) loc. pr.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
Sfințíile lor s. f. pl. art. + pr.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink