SFIÓS, -OÁSĂ, sfioși, -oase, adj. Lipsit de îndrăzneală; timid, rușinos, rezervat, sfielnic, sfiicios; (despre manifestări, gesturi) care denotă timiditate, lipsă de îndrăzneală, nesiguranță, jenă. [Pr.: sfi-os] – Sfii + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFIÓS adj. 1. rușinos, sfiicios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzat, pâșin, (înv.) sfieț. (Ce copil ~!) 2. decent, pudic, rușinos. (Cu gesturi ~oase.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Sfios ≠ dezghețat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
sfiós adj. m., pl. sfióși; f. sg. sfioásă, pl. sfioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFIÓS1 adv. Cu sfială; fără îndrăzneală; timid. /a (se) sfii + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SFIÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care se sfiește; lipsit de îndrăzneală; rușinos; timid. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care denotă lipsă de îndrăzneală; cuprins de jenă; timid; rușinos. Privire ~oasă. /a (se) sfii + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink