Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SFOIEGÍ, pers. 3 sfoiegește, vb. IV. Refl. (Reg.) A mucezi. [Pr.: sfo-ie-] – Din sfoiag.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFOIEGÍ vb. v. mucegai, mucezi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfoiegí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfoiegésc, 3 sg. sfoiegéște, imperf. 3 sg. sfoiegeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfoiegeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFOIÁG, (1) s. n., (2) sfoiegi, s. m. 1. S. n. (Reg.) Mucegai. 2. S. m. Larvă a unei specii de gândac (Tenebrio molitor), de culoare gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu, degradând-o și făcând-o inutilizabilă. ♦ Un fel de vierme asemănător cu râma, care trăiește prin pivnițe și prin casele umede. – Din bg. svojak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFOIÁG s. v. molete, mucegai, mucezeală, mușiță, vierme de făină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfoiág (-iégi), s. m. – 1. Larvă a unei specii de gîndac (Terebrio molitor). – 2. (Trans.) Mucegai. – Var. (s)faiog, sfoiog. Origine îndoielnică. Pare să derive de la foi „a mișuna”, cu suf. -og. S-a mai pus în legătură cu sb. svud „miros de arsură” (Cihac, II, 341); cu lat. folium, cu suf. -ac (Pascu, Suf., 190); sau cu bg. svojak „cumnat” (Candrea; cf. Scriban). – Der. sfo(i)gi, vb. refl. (Olt., a se mucezi).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sfoiág (larvă a unui gândac, vierme) s. m., pl. sfoiégi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sfoiág (mucegai) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink