SFORĂITÚRĂ, sforăituri, s. f. Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFORĂITÚRĂ s. 1. v. sforăit. 2. fornăială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sforăitúră s. f. (sil. -ră-i-), g.-d. art. sforăitúrii; pl. sforăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink