Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SFREDELÍT s. n. Faptul de a (se) sfredeli; găurire, perforare. – V. sfredeli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFREDELÍT adj. v. găurit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFREDELÍT s. v. găurire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfredelít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFREDELÍ, sfredelésc, vb. IV. 1. Tranz. A găuri, a perfora (cu sfredelul). 2. Tranz. Fig. (Despre priviri, despre senzații dureroase etc.) A pătrunde, a străbate (ca un sfredel); a scormoni. ♦ A străpunge mediul înconjurător, străbătându-l, făcându-și drum. 3. Refl. Fig. A se mișca în spirale, a forma spirale. – Din sfredel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SFREDELÍ ~ésc tranz. 1) A găuri cu sfredelul. 2) fig. (despre privire, gânduri etc.) A străpunge asemenea unui sfredel; a pătrunde adânc (provocând senzații neplăcute). ◊ ~ cu privirea a scruta. /Din sfredel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SFREDELÍ vb. v. găuri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFREDELÍ vb. v. iscodi, scruta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfredelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfredelésc, imperf. 3 sg. sfredeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfredeleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink