SFREDELÚȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; și în sintagma sfredelușul lemnului) Larva răchitarului. – Sfredel + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFREDELÚȘ s. 1. (TEHN.) burghiaș, (reg.) sfredelaș, sfredeleac, sfredelecaș, sfredelecuț. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFREDELÚȘ s. v. codobatură, ochiul-boului, pitulice, prundar, prundaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfredelúș s. m., pl. sfredelúși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink