Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: sfrunta (verb tranzitiv) , sfruntat (adjectiv)   
SFRUNTÁT, -Ă, sfruntați, -te, adj. (Rar) Nerușinat, obraznic. – V. sfrunta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFRUNTÁT, -Ă adj. Nerușinat, obraznic. [< it. sfrontato].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SFRUNTÁT, -Ă adj. nerușinat, obraznic, impertinent. (< it. sfrontato)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SFRUNTÁT adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrânat, (pop. și fam.) țâfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~; atitudine ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfruntát adj. m., pl. sfruntáți; f. sg. sfruntátă, pl. sfruntáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SFRUNTÁ ~éz tranz. rar A înfrunta cu dispreț și în mod obraznic. /<it. sfrontare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SFRUNTÁ vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SFRUNTÁ vb. tr. a înfrunta. (< it. sfrontare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SFRUNTÁ vb. v. brava, înfrunta, sfida.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfruntá vb., ind. prez. 1 sg. sfruntéz, 3 sg. și pl. sfrunteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)