SFÂNTULÉȚ, sfântuleți, s. m. (Pop.) Sfințișor. – Sfânt + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFÂNTULÉȚ s. (BIS.) sfințișor, (pop.) sântuleț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfântuléț, sfântuléți, s.m. (pop.) 1. sfințișor. 2. om fățarnic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sfântuléț s. m., pl. sfântuléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink