SFÂRLOÁGĂ, sfârloage, s. f. (Reg.) Încălțăminte proastă, ruptă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sfârloágă, sfârloáge, s.f. 1. (pop.) încălțăminte proastă, ruptă, uzată; cizmă sau opincă veche. 2. (pop.) piele veche, uscată și răsucită. 3. (reg.; la pl.) bucăți, sfârcuri.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sfârloágă s. f., g.-d. art. sfârloágei; pl. sfârloáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink