Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SFÂRÂÍT, sfârâituri, s. n. Faptul de a sfârâi; zgomotul produs de obiecte care sfârâie: sfârâială. – V. sfârâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFÂRÂÍT s. n. Faptul de a sfârâi; zgomotul produs de obiecte care sfârâie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SFÂRÂÍT, -Ă, sfârâiți, -te, adj. (Rar) Care produce un miros caracteristic când se frige în grăsime. Mirosul mititeilor sfârâiți (C. PETRESCU). – V. sfârâi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SFÂRÂÍT s. sfârâială. (~ul uleiului în tigaie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFÂRÂÍT adj. v. prăjit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfârâít s. n., pl. sfârâíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFÂRÂÍ, pers. 3 sfấrâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre obiecte în mișcare) A produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării; p. ext. a se mișca, a se deplasa cu repeziciune. ◊ Expr. A-i sfârâi cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stăpânit de un sentiment puternic. A-i sfârâi cuiva călcâiele (după cineva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva. A-i sfârâi (cuiva) călcâiele = a fugi foarte repede. 2. (Despre grăsimi și despre alimente care se prăjesc) A produce un zgomot șuierător caracteristic; p. ext. a se prăji. 3. (Despre insecte) A țârâi. ♦ (Despre păsări) A zbura cu bătăi de aripi repezi. – Sfâr + suf. -âi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SFÂRÂÍ pers. 3 sfârâie intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic continuu și ascuțit (cauzat de o mișcare); a face „sfâr”. Fusul sfârâie. ◊ Fuge de-i sfârâie călcâiele fuge foarte tare. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific ușor în timpul arderii; a șâșâi. 3) (despre alimente puse la prăjit) A produce un zgomot șuierător caracteristic (cauzat de evaporarea apei aflate în aliment). 4) (despre gaze care ies sub presiune printr-un orificiu îngust) A produce un zgomot șuierător, înăbușit; a fâsâi. 5) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei; a face „sfârr-sfârr”; a țârâi. /sfâr + suf. ~âi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SFÂRÂÍ vb. (Mold.) a pârâi. (Focul ~ în sobă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFIRÂÍ vb. v. fâlfâi, țârâi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfârâí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sfârâi, 3 sg. și pl. sfârâie, imperf. 3 sg. sfârâiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink