SFÂRÂITÚRĂ, sfârâituri, s. f. Sfârâit. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFÂRÂITÚRĂ s. v. bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. sfârâitúrii; pl. sfârâitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink