SFÂȘIETÓR, -OÁRE, sfâșietori, -oare, adj. Care sfâșie, care rupe în bucăți. ♦ Fig. Foarte trist; dureros, jalnic. [Pr.: -și-e-. – Var.: sfâșiitór, -oáre adj.] – Sfâșia + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFÂȘIETÓR adj., adv. 1. adj. jalnic, tânguios, tânguitor, (pop.) jelitor, jeluitor, (înv.) lăcrămos. (Plânsete ~oare.) 2. adj. copleșitor, covârșitor. (O impresie ~oare.) 3. adv. excepțional, extraordinar, grozav, nemaipomenit. (O melodie ~ de tristă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfâșietór adj. m. (sil. -și-e-), pl. sfâșietóri; f. sg. și pl. sfâșietoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink