SFÂȘIETÚRĂ, sfâșieturi, s. f. Locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere. [Pr.: -și-e-] – Sfâșia + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFÂȘIETÚRĂ s. ruptură, spintecătură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfâșietúră s. f. (sil. -și-e-), g.-d. art. sfâșietúrii; pl. sfâșietúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink