Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
sfîrșà (-șésc, -Ãt), vb. – 1. A termina, a isprăvi. – 2. (Refl.) A se termina, a lua sfîrÈ™it. – 3. (Refl.) A se prăpădi, a muri. – Var. săvîrÈ™i. Megl. sfășǫs. Sl. sÅvruÅ¡iti (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 449). – Der. sfîrÈ™enie, s. f. (înv., terminare, moarte); sfîrÈ™ală, s. f. (slăbiciune, leÈ™in, terminat, isprăvit; s. n., final, moarte); nesfîrÈ™it, adj. (infinit); săvîrÈ™itor, adj. (înfăptuitor, făuritor); desăvîrÈ™i, vb. (a isprăvi; a finisa; a perfecÈ›iona); desăvîrÈ™it, adj. (perfect, exact).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink