Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
sfădít, sfădítă, adj. (pop.) 1. certat (cu cineva). 2. mustrat, dojenit (de cineva).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SFĂDÍ, sfădesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. (Pop.) A (se) certa; a (se) dojeni, a (se) mustra. ♦ Refl. recipr. A se hărțui, a se tachina. ♦ Intranz. Fig. A face zgomot, zarvă, agitație. 2. Tranz. (Înv.) A înfrunta; a probozi. – Din sl. sŭvaditi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE SFĂDÍ mă ~ésc intranz. 1) A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se certa; a se gâlcevi. 2) A rupe relațiile de prietenie; a se certa. /Din sfadă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SFĂDÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A face să se sfădească; a certa. /Din sfadă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SFĂDÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, încăiera, învrăjbi, moraliza, mustra, supăra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfădésc, imperf. 3 sg. sfădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfădeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink